Viaţa noastră în alt univers sonor Motto: Viaţa e frumoasă şi dacă nu e perfectă.
1. Patologia urechii 2. Surditatea 3. Protezarea auditivă Aparatul acustico-vestibular este alcătuit din: - segmentul periferic (urechea externă, medie şi internă) - segmentul intermediar (calea acustică şi vestibulară) - segmentul central (centrii auditivi corticali, subcorticali şi centrii echilibrului) Structura aparatului auditiv * Urechea externă este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. - Pavilionul auricular, inserat între apofiza mastoidă şi articulaţia temporo-mandibulară, este reprezentat de un schelet cartilaginos elastic acoperit de un tegument subţire, aderent la pericondru pe faţa externă. - Conductul auditiv extern, lung de 25-30 mm, este format dintr-un segment cartilaginos extern şi un segment osos, mai scurt, situat în grosimea osului temporal. Tegumentul care căptuşeşte conductul este subţire, aderent la periostul subadiacent în porţiunea osoasă şi mai gros, conţinând foliculi piloşi şi glande ceruminoase în porţiunea cartilaginoasă. - Inervaţia senzitivă este asigurată de nervul trigemen prin nervul auriculo-temporal şi ramuri senzitive din nervul facial. * Urechea medie este alcătuită din casa timpanului împreună cu lanţul osicular (ciocanul, nicovala şi scăriţa) şi anexele acestuia: trompa Eustachio şi sistemul celular mastoidian. - Casa timpanului este o cavitate aeriană interpusă între urechea externă şi cea internă, traversată de lanţul osicular. Este divizată în trei: recesul epitimpanic (atica), mezotimpanul şi recesul hipotimpanic. Atica se continuă cu antrul mastoidian printr-o porţiune mai îngustă. Multiplele formaţiuni care despart atica de mezotimpan, pot favoriza o aerare defectuoasă pentru aceasta, cu retenţia secreţiilor în inflamaţii. Recesul hipotimpanic este în raport cu golful venei jugulare. - Membrana timpanică formează peretele lateral al casei fiind constituită din pars tensa şi pars falccida, având în structură cinci straturi histologice: epiodermic, epitelial extern, lamina propria, epitelial intern şi mucos. - Peretele intern alcătuit din baza stâncii temporalului are ca repere importante: promotoriul, fereastra vestibulară, fereastra timpanică şi sinus tzmpani. - Mucoasa care căptuşeşte cavităţile urechii medii este de tip pseudostratificat ciliat în jurul orificiului trompei Eustachio şi epiteliu cubic stratificat, în rest, cu celule mucoase şi glande submucoase. - Trompa EUstachio face legătura între urechea medie şi rinofaringe. La adult, cele două treimi anterioare sunt cartilaginoase, iar treimea posterioară este osoasă, iar la sugar, porţiunea osoasă reprezintă mai mult de jumătate din lungimea trompei. Mecanismul de deschidere al trompei este muscular. Muşchiul peristafilin extern realizează prin contracţie deschiderea activă a trompei. Închiderea trompei cartilaginoase începe la capătul său istmic posteroextern şi progresează spre capătul antero-intern. * Urechea internă este alcătuită dintr-un sistem de canalicule labirint. - Labirintul osos, provenit din capsula labirintică formată prin osifiere enchondrală poate prezenta anomalii hispatologice şi biochimice. - Labirintul membranos este format dintr-o cavitate ce conţine endolimfa. Perilimfa separă labirintul membranos de peretele intern al labirintului osos. Vestibulul membranos este format din două vezicule (utricula şi sacula) care conţin maculele în care se găsesc receptorii senzoriali periferici sensibili la stimulările acceleraţiei liniare. Cele trei canale semicirculare conţin receptori stimulaţi de acceleraţiile unghiulare. În canalul cohlear, pe membrana bazilară se află organul Corti, receptorul analizatorului acustic, format din epiteliul senzorial şi membrana tectoria. * Calea acustică este formată dintr-o porţiune periferică reprezentată de nervul cohlear (acustic) şi o porţiune centrală reprezentată de lemniscul lateral şi radiaţiile acustice. Nervul cohlear conduce impulsurile nervoase de la organul receptor Corti până la nucleii cohleari din trunchiul cerebral. Segmentul central sau de percepţie al analizatorului acustic este situat pe faţa superioară a lobului temporal. * Calea vestibulară. Nervul vestibular este alcătuit din mai multe feluri de fibre, dintre care unele conduc impulsuri nervoase e la macule şi c crestele amploare până la cerebel, iar altele până la nucleele vestibulari din trunchiul cerebral. * Nervul facial. Împreună cu intermediarul Wrisberg şi cu nervul acustico-vestibular, facialul se angajează în conductul auditiv intern, trece apoi prin apeductul Fallope, unde se desparte în două segmente, unul orizontal şi altul vertical, descendent. La unirea acestor două segmente se află ganglionul geniculat din care pornesc fibre care vor constitui nervul coarda timpanului. În stânca temporalului, de-a lungul traiectului intrapietros, se desprinde nervul muşchiului scăriţei. Facialul motor inervează toţi muşchii feţei (nervul mimicii), facialul senzitiv asigură sensibilitatea unei porţiuni din conductul auditiv extern, facialul senzorial asigură funcţia gustativă în cele două treimi ale limbii şi facialul secretor şi trofic inervează glandele salivare şi glanda lacrimară.	Home Sistemul auditiv Ce sunt acufenele? Cum să prevenim Sfaturi Tratamente Noutăţi Manifest Celebrităţi Acufenele şi arta Forum Jurnal Contact